Aniversarea a 150 de ani
de la nasterea lui Mihai Eminescu

LUI EMINESCU

De aici din departare,
Cand privesc spre ceruri, sus...
Tara imi apare-n zare,
Iar poetul si mai sus...

Ratacind necontenit
Pe potecile iubirii,
Ai trecut in infinit
Tu, poet al nemuririi.

Luna-n noptile albastre,
Te privea zambind usor,
Tu visand, pluteai spre astre,
Catre ingerul amor.

Asteptai in codrul falnic
Lang-o soapta de izvor...
Sa soseasca inger tainic
Sa te mangaie cu dor.

Si plecai in zori agale,
Pe cand luna se sfarsea
Iara codrul jos in vale,
Crengile si le fosnea...

O tu crainic al iubirii
Singur cu durerea ta!
Numai Domnul nemuririi
Te mai poate mangaia.

Fie-ti somnul dulce, lin,
Intre ingerii din cer...
Vremuri trec si vremuri vin
Caci pe lume toate pier.

Diaspora te cinsteste.
Esti alaturi, tot pribeag.
Sufletul ni-l incalzeste,
Tu poetul nostru drag.

Octavian Maior
15 Decembrie, 1998