Silvia Constantinescu: Primul nostru contact s-a fãcut ca urmare a lucrãrii tale pe Internet despre "Publicatii românesti pe Internet". Am continuat sã "corespondãm" prin e-mail, din când în când am si publicat în CURIERUL ROMÂNESC informatii de la UR. Ne-am întâlnit la ROMFEST si asa ne-am cunoscut personal. Despre UR si ROMFEST as dori sã discut cel mai mult cu tine, dar nu înainte de a te prezenta cititorilor CURIERULUI ROMÂNESC. Si te rog sã le povestesti si despre medaliile tale. Cine este Radu Murgescu?
Radu Murgescu: M-am nãscut în Bucuresti pe 4 Octombrie 1967. Am urmat cursurile liceului Gheorghe Lazãr, în clasã cu Florin Piersic jr, pânã la plecarea în Statele Unite unde am terminat facultatea de ciberneticã. Detin o experienta de lucru diversã în marketing si lucrez de peste zece ani pentru o companie multi-nationalã, fiind considerat un bun specialist, rãspunzând de investitii de multe milioane de dolari. Sunt cãsãtorit cu Magda si avem un bãiat de sase ani. Am participat în Rãzboiul din Golf alãturi de fortele aliate si am primit urmãtoarele decoratii: Medalia Eliberãrii Kuwaitului (din partea Arabiei Saudite), Medalia Serviciului în Asia de sud-vest cu douã stele de bronz, Medalia Armatei pentru Succes cu frunzã de stejar, Medalia Serviciului în Apãrarea Nationala si multe alte medalii si citatii pe câmpul de luptã. De asemeni, am creat prima colectie de publicatii românesti de pe Internet (http://ziare.com).

S.C.: Cum ai ajuns în USA si ce a însemnat exilul pentru tine?
R.M.: Am reusit sã primim pasapoartele în 1987, dupã o perioadã în care comunistii au fãcut tot ce au putut pentru ca noi sã suferim. Tatãl meu, un inginer de elitã, a fost mutat fortat pe un santier ca muncitor cu salariul redus. Sora mea a fost datã afarã de la liceul de artã "Nicolae Tonita" la cererea unui ofiter de Securitate pentru a face loc copilului sãu care nu trecuse examenul de admitere. Chiar si sotia mea a fost interogatã si amenintata de organele de Securitate. Pot spune cã durerea exilului a fost ruperea de prieteni si de locurile în care am copilãrit. Totusi exilul ne-a oferit sansa de a gândi liber, de a trãi într-o tarã democraticã si de a ne realiza profesional.

S.C.: Existã o anume psihologie a exilatului, a celui care locuieste departe de tara de origine, sau USA te ajutã sã treci mult mai repede peste acest handicap?
R.M.: Încã de la plecare am pãstrat dragostea pentru România. În afarã de dragostea de tarã, pe care noi exilantii o avem în comun, am simtit frica de a ne asocia cu alti români datoritã faptului cã Securitatea reusise sã se infiltreze în mijlocul comunitatilor românesti. Din aceastã cauzã multi au preferat sã se integreze în totalitate în tara adoptivã si sã rupã legãturile cu românii si România.

S.C.: Cum te-ai simit în tara care te-a primit? Ai fost primit cu bratele deschise? Ti-a fost greu sã te asimilezi sau ai continuat sã traiesti cu speranta reîntoarcerii în România? Cum a fost?
R.M.: Începutul a fost greu. Statele Unite este, pe bunã dreptate, tara tuturor posibilitatilor. Cu toate astea, multi emigranti au început sã îsi clãdeascã viata începând, ca si mine, de la munca de jos, spãlând mese în restaurant sau muncind la casierie. Pot spune ca am fost primit cu bratele deschise, pentru cã am stiut cã succesul depinde numai de mine. M-am integrat repede în cultura si viata americanã, dar am ales sã pãstrez cu prioritate legãturile cu prietenii mei români. Vreau sã mã întorc în tarã, cu toate cã în prezent acest lucru nu este încã posibil.

S.C.: Ce stiti despre românii din USA? Cum s-a dezvoltat comunitatea româna din USA despre care stim mai putin în Europa?
R.M.: Românii din SUA au ales cu preponderentã centre precum New York (New York), Los Angeles (California), Chicago (Illinois) si Cleaveland (Ohio). Printre organizatiile românesti din America se gãsesc cele vechi, precum Uniunea si Liga, cele care au condus lupta împotriva comunismului, precum Uniunea Românã pentru Credinta si Libertate (URCL), cele pentru promovarea valorilor morale, precum Uniunea Româneascã si alte organizatii crestine, organizatiile studentesti de la Case Western Reserve University, Queens, Iowa U., Harvard, si deasemenea ARA, Comitetul pentru Proprietate Privatã, Free Romania Fund, A.C.O.R.D., Congresul Cultural Macedo-Român, American Romanian Foundation, si multe altele.

S.C.: Ce cunosti despre românii din exil din alte tari? Consideri cã se poate vorbi de o activitate, de o politicã a exilului românesc în sensul de a informa Occidentul despre situatia din România înainte de ´89 si dupã aceea? A fost posibilã o organizare a tutuor românilor din exil?
R.M.: Desigur, organizatiile românesti au avut, si au, un rol important în informarea guvernelor din Occident despre situatia din România. În mod special, trebuie apreciate eforturile luptei anticomuniste ale organizatiei URCL, cât si sprijinul recent pentru candidatura României la NATO al asociatiilor Romanian Lobby si Free Romania Fund. Organizatiile românesti au fost unite pentru o perioadã de timp sub umbrela organizatiei Uniunea Mondialã a Românilor Liberi. O nouã încercare de a uni organizatiile românesti este promovatã de Uniunea Româneascã. Acest efort porneste, nu de la diferentele dintre noi, ci de la ceea ce avem în comun. Uniunea Româneascã este de pãrere cã, printr-un dialog bazat pe sinceritate si respect mutual, ne putem elibera de barierele psihologice care ne separã. Realizarea aspiratiilor noastre este garantatã de integritatea si valoarea moralã a celor care au împãrtasit si împartasesc destinul tãrii în care s-au nãscut. Uniunea Româneascã nu vrea integrarea rigidã a organizatiilor românesti într-una singurã, ci doreste sã ofere un for în care asociatiile românesti sã se cunoascã mai bine si sã meargã împreunã atunci când pasii îi poartã pe acelasi drum. Diversitatea caracterului organizatiilor este important si nu trebuie diluat, dar împreunã putem valorifica ceea ce avem în comun. Un exemplu în acest sens poate fi demersul întreprins pentru eliberarea Grupului Ilascu, o actiune coordonatã de Andrei Doicin din Anglia, presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului din cadrul Uniunii Românesti. Un alt exemplu este schimbarea unor puncte din constitutie care îngrãdesc drepturile românilor din afara tãrii ce sunt considerati încã cetateni de clasa a doua, actiune coordonatã de Olga Lazin din California, C.E.O. al AmROM.

S.C.: Cum vezi rolul monarhiei în istoria Românie si care ar fi rolul ei acum?
R.M.: A fost o perioadã în istoria României când toate fortele politice, liberale si conservatoare, desi erau dezbinate, au ajuns la concluzia cã pentru a garanta viitorul României este necesarã o monarhie constitutionala. Îmi amintesc bine venirea domnitorului în tarã, pentru cã bunicul meu avea un dar sublim de a povesti cu lux de amãnunte, în timpul plimbãrilor noaste prin parcul Herãstrãu. La fel de bine îmi amintesc rãzboiul de independentã, încoronarea M.S. Regelui Carol I, si lupta cu valurile a Amiralului Murgescu la comanda yachtului regal. Monarhia a avut un rol principal în modelarea tãrii. Apoi comunistii au furat viitorul României, si au schimbat rolul actual al monarhiei. Se poate spune cã exilul românesc a început odatã cu exilul regelui, si s-a terminat atunci când M.S. Regele Mihai I l-a declarat încheiat. În România de astãzi, fortele politice sunt mai dezbinate ca oricând. Zeci de partide politice încearcã sã îsi defineascã telurile, unele dovedind intransigentã politicã, iar altele, arãtând o schimbare perpetuã. Viitorul României este sacrificat, în asteptarea unei noi generatii. Regele, dar în special Presedintele României care detine prerogativele puterii, trebuie sã se implice mai activ în societatea civicã Româneascã, pentru a încuraja o schimbare realã prin debarasarea mentalitatii comuniste care încã mai dominã gândirea multora. Trebuie încurajatã o continuare a efortului comun de lobby pentru aderarea României la NATO al Regelui si al Presedintelui.

S.C.: Care a fost si care ar trebui sã fie rolul bisericii în exil? Cum vezi existenta bisericilor paralele în exil înainte de ´89 si dupã?
R.M.: Biserica trebuie sã fie nucleul comunitatii. Prin credinta, întelegere, si iertare, putem sã recãpãtam încrederea în noi. Este stiut cã biserica din exil a fost infiltrata cu oamenii securitatii, si acestia au contribuit la dezbinarea comunitati. Acesti oameni au rãmas printre noi, si biserica nu pare activã în drumul spre adevãr, dorind în schimb sã rezolve lucrurile din interior prin puterea sa. Sunt totusi în cadrul bisericii multe personalitati care ne aratã un exemplu pur de curaj si integritate, precum IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. Iar alti membri de seamã ai bisericii din exil, luptãtori activi anti-comunisti, promoveazã o întelegere a bisericilor strãmosesti. Rãspunsul nu este sã ne îndepãrtãm de bisericã, ci sã ne rugãm pentru ea. Prin credinta noastrã vom afla si vom recunoaste adevãrul.

S.C.: Despre situatia bisericii pentru vorbitorii de limbã românã din USA stiu foarte putin. Ce ai putea sã ne spui despre aceasta?
R.M.: În Statele Unite sunt biserici românesti în toate centrele comunitatilor noastre, din nord-est în Bridgeport (Connecticut) pânã în sud-vest, în Los Angeles (California), si din nord-vestul tãrii, în Portland (Oregon) pânã în sud-est, în Miami (Florida).

S.C.: Românii care s-au considerat în exil trebuie sã se considere în continuare în exil sau diasporã? Cine de fapt este în mãsurã sã defineascã dacã este vorba de exil sau diaspora? O organizatie, o institutie sau fiecare individ în parte?
R.M.: Exil, diaspora, români de pretutindeni. Aceste cuvinte au un înteles anume pentru cei care le rostesc. Nu trebuie sã schimbãm cuvintele, ci sã ne schimbãm noi însine pentru a recapata încrederea în oameni, fie ei exilanti, fie diasporeni. Pentru multi dintre noi, exilul a luat sfârsit odatã cu declaratia regelui; pentru altii el s-a terminat odatã cu alegerile din1996; si în final unii opteazã sã rãmânã în continuare în exil. Nici una din alegerile pe care noi le-am facut nu este gresita. Ceea ce este gresit este cã multi dintre noi au ales sã nu vadã ceea ce avem cu totii în comun. Fie cã ne numim exilanti, diasporeni, români de pretutindeni, noi suntem înainte de toate români! De ce sã nu pornim de la acest adevãr si sã recunoastem cã avem, în mare parte, aceleasi sperante pentru România. Trebuie sã recunoastem cã suntem responsabili, prin însasi calitatea noastrã de români, de situatia din tarã. Desigur, putem gãsi multi vinovati: guvernul, coalitia, opozitia, presedentia. Dar în cãutarea vinovatilor, atât noi cât si cei din tarã am încetat sã gãsim solutii.

S.C.: Crezi cã în marea ei majoritate societatea româneascã i-a acceptat pe cei din exil si este gata sã le respecte si drepturile pe care le au cei din România?
R.M.: Românii din tarã au fost si sunt alãturi de fratii lor din afara tãrii. Cu toate acestea datoritã îngrãdirilor legale, românii din strãinãtate sunt încã cetateni de clasa a doua. Dreptul de vot este drastic limitat, iar atunci când acest vot este exprimat el este distribuit din oficiu unui reprezentant necunoscut din Bucuresti. Proprietatile furate de comunisti nu au fost încã restituite. Totusi nu mai suntem "tradatori de tarã", si lumea începe sã uite de "salamul cu soia". Românii din strãinãtate reprezintã un veritabil potential uman ce poate contribui considerabil la prosperitatea tãrii.

S.C.: Nimeni pâna acum (sau cel putin nu stiu eu) din reprezentantii noii puteri nu s-a adresat celor din exil, îndemnându-i sã se reîntoarcã, sã ajute prin cunostintele si experienta cãpãtatã la dezvoltarea rapidã a României. Cum vezi aceasta? Consideri cã guvernul României ar trebui sã foloseascã experienta românilor care trãiesc în alte tari la relatiile bilaterale cu alte tari? Sau sã se adopte o atitudine de neîncredere fatã de acestia, asa cum se face acum? Ce mãsuri ar trebui sã ia noul guvern ca sã-i atragã pe cei din afara granitelor ca sã se reîntoarcã în România? Consideri cã este necesar ca acestia sã se întoarcã în România? Ar avea vreo utilitate România din aceasta, sau ar fi numai o problemã neplãcutã, în aceea cã ar trebui sã le redea drepturile care li s-au luat de comunisti?
R.M.: Atragerea si participarea oamenilor din exil la reconstructia si dezvoltarea tãrii nu poate fi decât un câstig pentru aceasta. Experienta de viatã si activitate - stiintã, tehnicã, culturã, medicinã, învatamânt, economie, sport - este o resursã importantã care este pusã la dispozitia României. Consider cã este o greseala din partea guvernului de a nu folosi aceastã resursã gratuitã si cu un potential imens. Iatã câteva exemple: pentru un partid politic este esentiala o strategie clarã, cu toate acestea, principalul partid din guvern, PNTCD, nu pare sã aibe una. Folosirea unor experti în acest domeniu, precum Liviu Cananau din Canada sau Vladimir Tismãneanu din SUA, ar putea revitaliza arena politicã Româneascã. Un alt exemplu ar fi folosirea expertilor români din SUA în domeniul de marketing, precum George Roth din California, care oferã asistentã gratuitã firmelor din România. Multi români din diaspora ar fi bucurosi sã ajute tarã, în schimbul unui simplu "multumesc." Autoritatile de la Bucuresti vãd potentialul pe care diaspora îl prezintã, dar nu stiu încã cum ar putea sã îl foloseascã. Puterea de la Bucuresti ne aratã des cã pe lista problemelor României, problemele exilului au, pentru ei, prea putinã importantã.

S.C.: Cum vezi rezolvarea proprietatii private în România, în particular cea a locuintelor? Vezi vreo legãturã între proprietate si cetatenie? Ce ar trebui sã facã românii din afara granitelor ca sã-si obtina proprietatile furate de comunisti?
R.M.: Punerea integralã în drepturi a românilor din afara granitelor este de la sine înteleasa. Restituirea proprietatilor furate trebuie fãcutã fãrã întârziere. Trebuie sã întelegem cã un lucru furat, este un lucru furat! România are o sansa acum sã repare greseala! Acesti oameni au suferit destul de pe urma regimului comunist, si nu este drept sã sufere si acum.

S.C.: Ti-a fost sau îti este rusine cã esti român? Consideri cã existã o persoanã un guvern, un partid - care ti-ar putea reda "mândria de a fi român", dacã aceasta ti-a lipsit vreodatã?
R.M.: Nu mi-a fost nici o clipã rusine cã sunt român. Am fost din totdeauna mândru sã fiu român, mândru de istoria noastrã. Cred cã este în mare mãsurã datoritã pasiunii pentru istorie, care este mereu vie în familia mea.

S.C.: Esti secretarul general al UR, o organizatie care se adreseazã românilor din DIASPORA. Românii care trãiesc în afara granitelor fac distinctie între românii din exil si cei din diaspora. ROMFEST-ul, la care ai participat, a fost o întrunire a românilor din exil. Este necesarã existenta unei organizatii internationale pentru românii din diaspora? Care este atitudinea acestei organizatii fatã de românii din exil? Care este relatia între aceastã organizatie, a celor din diaspora, fatã de românii din exil? Este necesarã existenta unei organizatii internationale care sã cuprindã pe toti românii din afara granitelor sau existenta mai multor organizatii ar servi mai bine interesele acestora?
R.M.: Uniunea Româneascã se adreseazã în primul rând ROMÂNILOR care trãiesc în afara granitelor tãrii, dar si unui numãr mare de membri care trãiesc în România. Membrii fondatori ai Uniunii Românesti sunt exilanti care au supravietuit ororilor regimului comunist si s-au refugiat în afara tãrii. Uniunea Româneascã respectã fiecare membru pentru calitatea sa de român, nu face distinctie între exilat si diasporean, si pentru o înaltã valoare moralã. Înainte de a ne scoate în evidentã diferentele dintre noi trebuie sã gãsim ceea ce avem în comun, altfel nu vom descoperi nici o datã sperantele pe care le purtãm împreunã. Dupã cum am spus anterior, multi exilati au luat exemplul regelui si au renuntat la termenul "Exil", altii au renuntat sã îl foloseascã dupã alegerile din 1996. Iar multi altii folosesc ambii termeni în acelasi sens. Nu este un conflict, o neîntelegere, între exilati si diasporeni, ci poate un risc de a ne pierde în definitii, uitând cã suntem toti români de acelasi sânge, si vrem sã facem un bine pentru tarã. În afarã de "exilanti", care sunt o majoritate, printre membrii Uniunii Românesti se gãsesc studenti si profesionisti care au ales si ei calea pribegiei. Acesti tineri români au pãstrat în inima lor România si, de aici din diaspora, doresc sã fie folositori tãrii. Tinerii au o abilitate aparte de a se elibera de mentalitatea comunistã, si nu au barierele psihologice care încã îi mai separã pe cei cu o istorie mai veche în exil. Prin prisma valorilor morale crestine, prin încredere, respect, responsabilitate, dreptate, întelegere si spirit civic, tinerii vor sã se uite întâi la ceea ce este bun pentru români si pentru România, si nu la ceea ce este bun, în mod personal, pentru ei. Uniunea Româneascã este prima organizatie Româneascã care a predat recent stafeta generatiei tinere. Lor le apartine viitorul, si este rândul lor sã poarte speranta. Personal, pot spune cã am fost onorat sã accept functia de presedinte în cadrul alegerilor recente pe care noi le-am avut. Acest schimb de generatii a fost completat prin alegerea membrilor UR din Europa, a tânãrului inginer Adrian Butuc din Portugalia, de origine din Oradea, pentru functia de Secretar General Europa. Totodatã vice-presedintele organizatiei noastre în Europa este un alt tânãr, oltean de origine, dr. Juergen Pflanzer din Germania.

S.C.: Ai participat la ROMFEST. Cum ai apreciat actiunea - importanta organizãrii ei la Bucuresti, impactul la autoritati (despre ne participarea presedintelui, prim ministrului si ministrului de externe) si în mass-media? Cum vezi desfasurarea ROMFESTULUI în viitor? Consideri cã desfasurarea în viitor în România a ROMFEST-ului ar contribui la strângerea relatiilor între cei din România si cei din afara granitelor?
R.M.: Am fost bucuros sã particip la Romfest '98. Am avut ocazia sã întâlnesc multi oameni pe care îi respect, am încercat sã învat din experienta lor, si sã înteleg durerea pe care o trãiau. Din acest punct de vedere Romfest '98 a fost un succes. Pe de altã parte, cu toate cã unii organizatori au declarat intentia de a preda stafeta tineretului, am simtit din plin ezitãrile vechii generatii. Am trãit atât de mult cu aceleasi preconceptii, încât ne este greu sã întelegem cã revolutia a aprins o speranta în inimile generatiei tinere, o speranta pe care lipsa de încredere a vechii generatii o ucide încet. Noi din exil, ca si cei din tarã, ne luptam cu "schimbarea", nerealizând cã schimbarea începe cu noi. ROMFEST 2000 va avea loc, conform organizatorilor, la Chisinãu. Sper ca atunci tinerii sã fie încurajati sã se implice activ în societatea Româneascã, cu sprijinul deschis al organizatorilor, si al Puterii. De asemeni, sper sã mergem acolo, înainte de toate, ca români, nu ca exilati sau diasporeni.

Din partea Parintelui Gheorghe Calciu

Deoarece au aparut pe internet unele comentarii privind relatia mea cu noua organizatie Uniunea Romaneasca, fac urmatoarea precizare: Am fost solicitat de fondatorii organizatiei sa fac parte din ea. Am acceptat numai pozitia de Presedinte de Onoare, care nu ma obliga la o activitate propriu-zisa, pe care nici nu as fi putut-o presta.

Intre timp , mi s-a descoperit o maladie grava de inima - o artera complet infundata si una secundara infundata 75%- fapt care ma obliga sa nu ma mai angajez in nici un fel de extra activitate, in afara de cea legata de Biserica si de activitatile sociale ale comunitatii noastre. Indata ce as fi terminat cu toate investigatiile medicale as fi anuntat pe conducatorii organizatiei printr-o scrisoare particulara fara a fi nevoie de actiuni publice.
Intr-adevar, am decis sa renunt la pozitia oferita, din motive medicale. Stimez pe fondatorii organizatiei - pe care ii cunosc-ideea mi se pare buna, iar in ceea ce priveste unele nepotriviri, ele sunt minore si se pot rezolva in cadrul organizatiei, ca de exemplu:

1. Faptul ca organizatia a fost perceputa de ziarele romanesti ca un partid politic, ceea ce nu este adevarat. De fapt, nici nu as fi putut accepta sa fac parte dintr-un partid politic.
Ar fi trebuit ca fondatorii sa precizeze (desminta) acest lucru.

2. Faptul ca , in capitolul Consideratii Generale se vorbeste de o "adevarata reabilitare morala a lor", adica a persoanelor din exil, nu mi se pare binevenita. Personal,- si ca mine sant mii si mii de oameni care au suferit-, nu avem nevoie sa fim reabilitati moral de nici un guvern, mai ales de un guvern in care peste 60% sunt fosti membri de partid. Nu este nici o acuzatie, ci o simpla constatare.

Aceste obiectii le-asi fi comunicat organizatorilor si modificarile ar fi fost facute in liniste si respect pentru adevar.

Din cauza bolii, nu am mai putut citi internetul. Aud insa ca au aparut lucruri pe care nu le-am spus si nici nu am autorizat pe nimeni sa le spuna.

Faptul ca parasesc pozitia onorifica oferita de organizatie are absolut motivatie medicala. Obiectiile pe care le-am expus aici sunt determinate de faptul ca s-au spus lucruri care nu au nimic de-a face cu realitatea si vreau sa se stie adevarul.

Imi pastrez pe mai departe stima pentru fondatorii pe care i-am cunoscut si consider , in continuare, ca demersul lor este bine venit. Obiectiile mele privesc numai persoana mea. Orice alte comentarii aparute pe Internet, nu au de-a face , nici cu mine, nici cu pozitia mea fata de organizatie, pozitia mea fiind expusa aici.

Semnat:
Preot Gheorghe Calciu
3 Decembrie, 1997

Referitor la polemica privind Uniunea_Romaneasca

"Experienta ne arata ca nu este cauza nobila fara opozitie. As cita doar un aspect filosofic al afirmatiei de mai sus. Cand cineva vrea sa incerce o apropiere de Dumnezeu apar ca din senin tot felul de opozitii care nu sunt decat forme de incercare a increderii personale in reusita. Aceste incercari nu fac decat sa afirme: "Rezolva problemele acestea, iar daca reusesti esti demn de incredere pentru sarcini mai importante". Nu pot decat sa multumesc domnului Cruceanu in legatura cu parerile pesimiste ale domniei sale despre Uniunea_Romaneasca, astfel ca determinarea mea de a contribui la ridicare neamului romanesc este mai mare acum. Uniunea_Romaneasca a debutat bine si merge bine. Va continua sa creasca cu increderea si onestitatea celor care o compun, membrii si simpatizanti in telul comun de a ajuta tara.
Legatura de cooperare cu reprezentantii Romaniei din toate tarile lumii indeamna maturitate de intelegere. Implicarea Uniunii_Romanesti in problemele de orice natura in care este implicata Romania este tot maturitate de intelegere. Polemicile lungi, neproductive indeparteaza de la telul propus. Sunt convins ca multe persoane cu vederi mai pesimiste acum vor fi surprinse in viitor sa afle amploarea proiectelor Uniunii_Romanesti. Oricine poate participa sub diferite forme la ridicarea Romaniei. Un gand de compasiune, un zambet cu gandul la Romania sunt binevenite.
Uniunea_Romaneasca nu se vrea un grup de elita sau o entitate doritoare de putere. S-a pornit de la teluri nobile, se pastreaza aceste teluri nobile, structura este democratica in actiune. Toti simpatizantii acestor idei sunt bineveniti sa participe in masura posibilitatilor, calitatea de membru este nerevelanta atunci cand actiunile se cantaresc dupa valoarea lor. Atitudinea pozitiva devine astfel principalul mod de abordare a lucrurilor.
Inchei astfel cu doua atutudini pozitive cea a domnului Roman si cea a colegilor din Portugalia:"

Octavian Sarbatoare
Uniunea Romaneasca - Australia

In legatura cu mesajul aparut pe SCR, semnat de patru organizatii ale diasporei americane, prin care se fac afirmatii denigratoare la adresa Uniunii Romanesti, pe baza discutiilor avute cu membrii din conducerile organizatiilor mentionate, ca Director al Filialei SUA, declar:

Intregul continut al respectivului articol este lipsit de orice baza reala, din cele patru organizatii, trei fiind in totala necunostiinta de cauza, a patra, Alianta Civica USA si Canada avand ca secretar chiar pe autorul articolului.

Nu sta nici in spiritul si nici in intentia Parintelui Gh. Calciu de a denigra sau a incerca distrugerea unei organizatii a diasporei. Parintele nu a dat nici-o declaratie in sensul mentionat de autor si nici nu are cunostiinta de aceasta pozitie care i se atribuie.

Ziarul "ZIUA", a numit in mod eronat Uniunea Romaneasca: "primul partid politic al diasporei". Se vor intreprinde demersurile pentru rectificarea acestei erori.

Consideram ca aceast articol, se inscrie pe linia incercarilor de discreditare si inabusire a tentativelor de unire a romanilor.

Director Uniunea Romaneasca - SUA

Mircea Popescu 

"Cu Ocazia Zilei Nationale a Romaniei, noi colegii din Portugalia, va dorim numai bine, multe succese voua si familiilor voastre, uniti cu totii pentru o cauza dreapta si curata, pentru binele Romaniei si a Natiunii Romane.
Doamne Ajuta!"
Uniunea Romaneasca - Portugalia
1 Decembrie 1997  

Dear Mr. Prime Minister,

This is to request your support for Romania's inclusion in the first group of candidates who are to begin negotiations for the European Union membership.

As members of the "Romanian Union," an association of ethnic Romanians and their friends promoting the interests and desires of the Romanian nation worldwide, we believe a positive decision in this respect at the next EU summit in Luxembourg, to be mutually advantageous to Romania as well as to the European Community.

In making your decision, we hope you may wish to consider the following:

• Romania's important geo-strategic position.

• Among the Central and East-European candidates, Romania has the second largest population (next to Poland).

• Romania's natural resources, as well as its agricultural and industrial capabilities, represent potentially considerable assets for the European Community

November's 1996 general elections have resulted in a significant change in the Romanian government's attitude towards the equitable treatment of the country's ethnic minorities. The inclusion of ethnic Hungarians--Romania's most significant ethnic minority-- into all levels of the government is just one of the many positive and promising examples of Romania's commitment to observing and respecting the rights of its ethnic minorities.

Dear Mr. Prime Minister, the record shows Romania to be a place of tranquillity and political stability in SouthEast Europe. However, in order to continue and to expand its stabilizing role, Romania must be integrated in the European Community in the near future.

Thank you for your consideration, and we hope you will become an active supporter of Romania's inclusion in the first group of candidates for European Union membership.

Very truly yours,
Uniunea Romaneasca 

Stimati colegi si prieteni,

Dupa aproape trei luni de framantari si de incertitudini, iata-ne ajunsi si in ziua inaugurarii oficiale a Uniunii Romanesti. Doresc sa multumesc tuturor celor care, alaturandu-se cauzei, cred in viabilitatea si viitorul acestei organizatii, dar in mod special doresc sa adresez multumirile mele prietenilor mei Liviu Cananau si Radu Murgescu care m-au sustinut si sprijinit in tot acest timp.

Uniunea Romaneasca s-a nascut din dorinta membrilor ei de a fi utili tarii si neamului din care provin, intr-un cuvant, din dorinta de a ne face datoria de romani. Daca Uniunea Romaneasca va deveni doar o "inca alta organizatie romaneasca", cum le place multora sa insinueze, vina va fi numai si numai a noastra.

Prin implicare directa, prin punerea cunostintelor noastre in folosul neamului nostru si prin respectul fata de aproapele sau, sunt convins ca atat Uniunea Romaneasca cat si membrii sai vor cuceri in timp respectul si stima conationalilor nostri si al comunitatilor in care traim.

Incepandu-ne activitatea, un prim exercitiu ar trebui sa fie identificarea actiunilor si initiativelor U_R, urmand sa stabilim pe urma o oarecare ordine de prioritate. In ceea ce ma priveste, aduc in discutie pentru moment doua actiuni, respectiv marirea numarului de membri si lansarea campaniei pentru cursa intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Va rog si pe d-voastra sa faceti la fel.

Cum bine stiti, Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European a hotarat inceperea de negocieri cu toti candidatii. Aceasta schimbare neasteptata dar care este favorabila Romaniei, ar trebui sa ne mobilizeze la maximum in aceste trei saptamani cat ne mai despart de summit-ul de la Luxembourg. Daca cineva dintre noi are posibilitatea de a crea un formular electronic, am putea strange cat mai multe semnaturi, ziarul Ziua sunt sigur ca ne va facilita un anunt in paginile sale. Cum insa timpul este foarte scurt cred ca cel mai bun lucru va fi pregatirea unei scrisori pe care sa o adresam sefilor de state din Comunitatea Europeana. Se ofera cineva sa scrie aceasta scrisoare ?. Putem folosi drept model si diversele scrisori pentru NATO. Este deasemenea important sa gasim cat mai curand reprezentanti in toate tarile CE.

Astept reactiile si comentariile d-voastra,

uniunea_romaneasca@netside.net este in functiune.

Cu speranta si incredere,

Mircea Roman

Romanii din strainatate in marea lor majoritate au fost si sunt adevarati ambasadori ai neamului romanesc dovedindu-si pregatirea, inteligenta, harnicia, priceperea, si dragostea de neam.

In toate domeniile de viata si activitate ( stiinta, tehnica, cultura, medicina, invatamant, economie, sport, etc.) Romania este reprezentata cu cinste de romanii aflati in strainatate.

Cunoscatori atenti, directi, ai realitatii lumii libere, democratice, ei reprezinta un veritabil potential uman ce poate contribui considerabil la prosperitatea tarii si la accelerarea procesului de democratizare a acesteia.

Constienti de rolul important pe care diaspora romaneasca il poate juca in viata Romaniei, Uniunea Romaneasca, cu reprezentare in diverse tari ale lumii, isi propune sa coordoneze actiunile acesteia.

Uniunea Romaneasca initiaza, faciliteaza si concerteaza actiuni si initiative in favoarea Romaniei, sprijinind institutiile democratice din Romania, contribuind la revirimentul moral si spiritual al poporului roman, militand pentru integrarea spirituala, redesteptarea constiintei nationale si apararea drepturilor romanilor aflati in teritoriile instrainate ale Romaniei interbelice, sprijina procesul de redresare economica a tarii si actioneaza pentru integrarea Romaniei in structurile economice ale Uniunii Europene si in structurile militare ale Organizatiei Pactului Nord Atlantic.

Uniunea Romaneasca considera ca membrii sai sunt fiii Romaniei si de aceea sunt egali in drepturi si indatoriri cu cei din tara. In acest sens, Uniunea Romaneasca, va pune in functiune un mecanism menit sa faciliteze dialogul permanent cu factorii de putere din Romania.

Aceasta colaborare, nu inseamna acceptarea neconditionata a hotararilor sau actiunilor factorilor de putere. Uniunea Romaneasca isi rezerva dreptul sa critice si sa actioneze impotriva acelor initiative sau hotarari ale puterii care prejudiciaza unitatea poporului roman sau care reprezinta atentate la democratie. Uniunea Romaneasca pastreaza independenta totala fata de toate formatiunile politice.

Informatii suplimentare puteti gasi in pagina Uniunea Romaneasca de pe Internet la http://www.netside.net/uniunea_romaneasca sau scriind la Romania@netside.net

Acest comunicat a fost transmis unor agentii de stiri, ziare, posturi de radio si televiziune romanesti din Romania, Canada, Elvetia, Suedia, si Statele Unite. Deasemenea a fost trimis Presedintelui Emil Constantinescu, Ambasadelor Romaniei din Canada si S.U.A., Purtatorului de cuvant al guvernului Eugen Serbanescu, Secretarului de stat pentru Relatiile Internationale Constantin Dudu Ionescu, si altor membrii ai guvernului.
Directorii Uniunii Romanesti sunt rugati sa trimita acest comunicat ambasadelor Romaniei din tarile lor.

Pentru conformitate:

Mircea Roman - Presedinte

Radu Murgescu, Jr. - Secretar General
 

Dragi prieteni,
Uniunea Romaneasca isi propune un tel, inca nerealizat pana in prezent de alte organizatii sau grupari romanesti din strainatate, acela de a apropia pe fiii sai raspanditi in cele patru colturi ale lumii. Calauziti de dragostea fata de aproapele nostru si cu incredere in propriile forte, speram sa reusim.

Prin actiunile si initiativele noastre vom incerca sa readucem in constiinta poporului roman acele sentimente de credinta si de demnitate umana de alta data, precum si justitia care este inca suferinda in Romania.
 

Dumnezeu sa ne ajute!

Pr. prof. Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Presedinte de onoare al Uniunii Romanesti
Washington, DC, USA, 6 noiembrie 1997
 

Salutari domnilor Roman, Cananau, Murgescu, Parintelui Calciu, si cine mai citeste.
 

Imi pare foarte bine sa fiu parte din aceasta adunare in lumea virtuala, si sper sa facem ceva lucruri serioase impreuna in lumea adevarata !

Nu stiu exact ce "format" vor lua adunarile acestea, sau chiar ce focusuri veti avea in amanunt, dar vreau sa incep cu a sublinia importanta "cauzei nationale" in ce priveste domeniul de drepturile omului, in special drepturile romanilor din afara granitelor, mai ales in Basarabia si Bucovina. Starea romanilor din aceste zone nu este numai de importanta umana, si de demnitatea sau mindria noastra colectiva, ci o cheie a viitorului in ce priveste democratia intre granitele prezente. Adica, noi vom sprijinii democratia si libertatea in Romania (ca sa nu mai vorbim de putere economica) daca din ce in ce mai multi romani din aceste zone se uita cu respect si mindrie fata de patria mama. Aici ne putem implica noi, facind ceva pentru acesti romani, ca sa putem trezii aceste sentimente. De la o vreme, incerc sa cresc constienta publica cit de cit fata de acest subiect - cum fac si altii - prin urmatoarea pagina pe web:
http://www.strateg1.demon.co.uk/umrl/

Stimati Domni, ca o consecinta a legaturilor care le am deocamdata in Basarabia, si a muncii care am depus in acest domeniu, sunt doua cauze pentru care as cere ajutor financiar de la U_R:

1) presa romaneasca din Chisinau, mai precis jurnalul "Mesagerul"

2) ajutor pentru familile prizonierilor politici

Vreau sa adaug ca la un moment dat apropiat, poate "motorul" pentru
sprijinirea acestor cauze nu va mai fi Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi - de la care nu mai simt ca exista mare sprijin, din mai multe motive, printre care si ca aceasta este o organizatie "in apusul vietii" - ci probabil Uniunea Romaneasca, daca totul merge cum trebuie si comitetul de conducere este de acord. Complicatii birocratice si de natura pur logistica ar fi tot ce poate sa ne impiedice (adica conturi, statuturi juridice de caritate, organizare de evenimente pentru fundraising, etc.)
Sper ca apreciati directia in care gindesc ... vreau sa evit orice fel de
"politicizare" a acestor probleme daca se poate, si sa stresez importanta cauzei in primul rand. Organizatile romanesti din diaspora, dupa cum am experientat probabil toti la un moment dat (eu lucrez in "politica diasporei" de vreo 15 ani), au un inceput, un mijloc si un sfarsit, ca orice lucru bun in viata.

Uniunea Romaneasca e abia la inceputul drumului, si ii doresc mult succes, Apreciez orice comentarii de la Dvs.

Cu cele mai bune dorinte,

Andrei Doicin
vice-presedinte
UMRL Anglia

Stimati prieteni si colegi,

Ideea formarii unei organizatii internationale a diasporei sau a emigratiei romanesti a preocupat si preocupa in continuare o mare parte a romanilor din strainatate. Stabilirea unei legaturi trainice cu tara, bazata pe respect si pe interes mutual trebuie sa fie una dintre primele ei teluri.

Prin implicarea noastra cat si prin atragerea a cat mai multor asociatii romanesti si membrii din tarile in care traim, avem mari sanse sa reusim.

Uniunea Romaneasca este organizatia noastra a tuturor, suntem cu totii egali, fiecare dintre noi isi aduce contributia in functie de cunostintele si de interesele sale. Colaborand si consultandu-ne intre noi, vom invata meseria din mers.

Pentru inceput ar fi bine, cred eu, sa facem un exercitiu al mintii si sa asternem pe hartie virtuala, problemele, actiunile, initiativele si intrebarile care ne framanta, urmand ca apoi sa stabilim o ordine de prioritate si sa desemnam persoana responsabila pentru proiectul respectiv. Daca sunteti pe receptie, va asteptam comentariile!.

In sfarsit, chiar daca o buna parte dintre membrii acestei organizatii ma cunosc personal si altii de pe urma implicarii mele in trecut in problemele romanesti, cu permisiunea d-voastra voi face din nou o scurta prezentare.

Nascut la Timisoara in 1942, absolvent al IEFS-ului (astazi ANEFS), "fugit" din tara in 1969, stabilit in Canada in 1970. Din 1971 si pana astazi angajat al Universitatii din Moncton, provincia New Brunswick, Canada. In prezent vice-decan al Facultatii de educatie fizica. Stiind ca un coleg din U_R a jucat handbal, fac o mica paranteza (am antrenat (1973-77) echipa Canadei la Olimpiada din Montreal si echipa nationala a Belgiei in anii 1978 si 1979). Repatriat in 1990, primul presedinte al PNTCD din judetul Timis, director adjunct al sectiei turism din PNTCD, membru al delegatiei permanente a PNTCD. Imputernicitul Domnului Corneliu Coposu in Canada.

Casatorit, o fata si un baiat, bunic ;-(

Cu toata stima,

Mircea Roman
 

Din dorinta de a ne cunoaste mai bine vreau sa va ofer citeva date personale:

Am o educatie in cibernetica primita la Brookhaven College, University of North Texas si University of Texas at Dallas. Am urmat studiile de la Emergency Management Institute (Federal Emergency Management Agency) si National Fire Academy pentru a putea participa in rol de manager de program pentru asistenta civila in cazul unei catastrofe.

Detin o experienta de lucru diversa in marketing si training, lucrind de peste zece ani pentru o companie petroliera majora. Am fost instructor si coordinator pentru protectia mediului, raspunzand de Texas si Louisianna, iar acum lucrez in Marketing ca managerul unei zone din Texas, raspunzind de investitii de multi-milioane de dolari.

Am participat in razboiul din Golful Persic in zone de razboi din Arabia Saudita, Kuwait si Iraq cu armata americana. Am primit urmatoarele decoratii: Medalia Eliberarii Kuwait-ului (din partea Arabiei Saudite), Medalia Serviciului in Apararea Nationala, Medalia Serviciului in Asia de Sudvest cu doua stele de bronz, Medalia Armatei pentru Succes – cu frunza de stejar, Medalia Armatei de Rezerva pentru Succes, Panglica Ofiterilor fara comisie, Panglica Armatei, Insigna Tragatorului de Elita, si o multime de certificate de apreciere semnate de generali, printre care si comandantul suprem al armatei.

Sunt membru in urmatoarele organizatii:

American-Romanian Foundation

Asociatia veteranilor de razboi American Legion si cotizant la alte organizatii non-profit.

Sunt casatorit cu Magda si am un copil de cinci ani, Radu.

Radu Murgescu, Jr.